1. Cui se adreseaza
Iubite cititorule, daca esti la primii pasi pe calea apropierii de Sfanta Taina a Spovedaniei ori esti curios sa-ti imbogatesti cunostintele despre aceasta, atunci acest scurt ghid ti se adreseaza cu precadere invitandu-te la o abordare consistenta si constient serioasa a tuturor aspectelor acesteia, prin studiu personal, angajament sincer in dialogul cu duhovnicul si scrutarea cu regularitate a propriei constiinte cu scopul de a utiliza efectiv aceasta Sfanta Taina ca o metoda de curatire spirituala si apropiere de harul lui Dumnezeu. Ghidul acesta este destinat sa te indrume pana la poarta care se deschide catre Taina Spovedaniei; aici iti vei cauta duhovnicul care sa te calauzeasca. Indrazneste si intra, Dumnezeu te asteapta!
2. Introducere
Botezul este, asa cum se mentioneaza in textul catehetic corespunzator de pe site-ul parohiei noastre, “poarta de intrare in Crestinism”, si marcheaza momentul cand pacatul stramosesc precum si greselile si pacatele savarsite de candidatul la Botez sunt iertate. Starea de curatenie sufleteasca pe care o obtinem in urma Botezului si care ar trebui sa fie starea normala a comuniunii cu Dumnezeu – “Fericiti cei curati cu inima, ca aceia vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5,8) - nu se pastreaza indefinit, iar pentru a o recapata, Biserica a randuit, prin una dintre Sfintele Taine, numita Spovedania sau Marturisirea, o cale prin care Hristos insusi iarta pacatele crestinului care isi marturiseste cu inima infranta pacatele savarsite si hotareste sa nu le mai repete. Iertarea pacatelor este un atribut exclusiv al lui Dumnezeu care prin Fiul Sau a transmis-o apostolilor, cand in seara zilei Invierii Sale le-a spus acestora: “Luati Duh Sfant, carora le veti ierta pacatele savarsite, le vor fi iertate, si carora le veti tine, tinute vor fi” (Ioan, 20, 22-23). Apostolii au transmis acest har generatiilor urmatoare de preoti si episcopi pe care Biserica, prin Taina Hirotoniei , i-a imputernicit sa continue misiunea acestora de a ierta pacatele, a invata crestinii si a-i calauzi spre mantuire.
Spovedania are trei momente importante: cercetarea constiintei si pacatelor, marturisirea acestora in fata parintelui duhovnic, episcop sau preot, si iertarea pacatelor.
3. Pregatirea pentru spovedanie
Parintii duhovnici care au relatat despre aceasta Taina, au mentionat lipsa de coerenta si chiar inconsistenta marturisirilor celor care participau pentru prima data la spovedanie. La fel cum elevii se pregatesc pentru examene, sportivii exerseaza inaintea intrecerilor sportive sau actorii si solistii repeta pentru spectacolele artistice, tot asa si crestinul care urmeaza sa-si marturiseasca pacatele trebuie sa-si pregateasca acest moment. Cel care nu are o experienta a spovedaniei poate cere sfatul parintelui duhovnic sau al altor preoti, sau gasi indrumari utile in cartile de rugaciuni, ghiduri pentru crestini sau in carti despre Taina Marturisirii pacatelor.
Printre sfaturile mentionate de aceste surse de informatie sunt: cercetarea constiintei, rememorarea cat mai precisa a diverselor momente din viata, de la ultima marturisire sau din pruncie, pentru prima marturisire, care pun in evidenta stari de pacatosenie. Uneori, in special la inceput, aceasta examinare interioara poate sa nu produca rezultate, asa cum se intampla cu elevii care se inhiba in fata colii albe pe care trebuie sa-si desfasoare tema examenului la care participa. In acest sens, chiar si cartile de rugaciuni il ajuta pe cel care se pregateste pentru spovedanie sa-si analizeze propria constiinta si faptele savarsite, prin referintele la, si comentariile despre Decalog, poruncile bisericesti, pacatele cele mai grele. Rugaciunile asociate cu momentul premergator marturisirii au scopul de a trezi in crestin simtaminte de recunoastere a starii de pacat, dorinta sincera de marturisire ingemandu-se cu nadejdea iertarii si restabilirii relatiei normale cu Dumnezeu.
4. Marturisirea pacatelor
Crestinul care vine sa-si marturiseasca pacatele trebuie sa stie ca el se va afla intr-o relatie directa si speciala cu Dumnezeu, caruia I se marturiseste - fapt pe care, la inceputul spovedaniei, il reaminteste si duhovnicul, cel care mijloceste aceasta printr-un dialog personal. Marturisirea - bazata pe examinarea anterioara a propriei constiinte si pe tactul si experienta duhovnicului in a identifica fapte, atitudini si stari de constiinta gresite, conflictuale sau nepotrivite, dezechilibre - trebuie sa fie facuta cu sinceritate, fara a ascunde sau ocoli fapte sau ganduri, cu umilinta si inima zdrobita, dar si cu hotararea de a nu mai reveni la starea de pacat. Starea aceasta de cainta pentru pacatele savarsite si de angajament pentru o viata schimbata este la fel de importanta ca si enumerarea si recunoasterea faptelor sau gandurilor gresite.
5. Dezlegarea de pacate
Marturisirea pacatelor se incheie cu o rugaciune speciala a duhovnicului care dezleaga pacatele marturisite. Iertarea pacatelor se face pe baza convingerii acestuia ca penitentul s-a impacat cu Dumnezeu, sub puterea harului, si a revenit la starea de normalitate din care cazuse prin savarsirea pacatului. In situatiile in care nu este convins ca dezlegarea este potrivita, atunci penitentului i se recomanda un anumit program de pregatire, un canon, adica un indreptar. Acesta nu trebuie sa semnifice o pedeapsa, ci o terapie care sa fie primita cu increderea ca va ajuta crestinul sa se indrepte. Relatia intre duhovnic si penitent este esentiala in acest caz, primul alegand canonul in raport de natura pacatului si personalitatea celui care s-a spovedit, iar ultimul acceptandu-l si dorind sa se vindece, il urmeaza increzator in efectul pozitiv al implinirii canonului.
6. De ce si cand ne spovedim
Poruncile bisericesti mentioneaza ca spovedania si impartasania, care in general este dependenta de prima, sa se faca in fiecare dintre cele patru posturi mari de peste an. Sfintii Parinti, din toate epocile, ca si majoritatea ghidurilor despre spovedanie, indeamna la o cat mai deasa martusire a pacatelor pentru ca penitentul isi aduce aminte mai usor si precis faptele care urmeaza a fi marturisite, iar duhovnicul poate urmari mai atent si evolutia spirituala a fiului sau fiicei duhovnicesti. Nu exista in general nici o constrangere cu privire la momentul si frecventa spovedaniilor; cel care are constiinta grea de pacate trebuie sa-si caute duhovnicul si sa se marturiseasca cat mai repede si mai complet. Regula fireasca a momentelor marturisirilor este stabilita de nevoia de curatire si impacare cu Dumnezeu, care se identifica de penitent impreuna cu duhovnicul sau.
7. Comentarii finale si referinte bibliografice
Iubite cititorule, daca ai avut rabdare sa parcurgi acest text si te-ai convins de nevoia de a intelege mai bine Taina Spovedaniei pentru a-i patrunde frumusetea tamaduitoare, iata mai jos cateva surse de informare. Nu uita, efortul de a te informa trebuie sa fie completat de rugaciune si indrumarea preotului duhovnic. Spovedanie cu folos!
1. Arhimandrit Anastasie Anastasiou, Spovedania – Indrumar. Editura Sophia, Bucuresti, 2004 (disponibila in format electronic la http://www.calauzaortodoxa.ro/wp-content/uploads/Spovedania_Indrumar.pdf)
2. Vasile Raduca, Ghidul crestinului ortodox de azi, Editura Humantias, Bucuresti, 1998.
3. Carte de Rugaciuni, Mitropolia Europei Occidentale si Meridionale, Paris, 2009.
4. http://www.crestinortodox.ro/credinta/sfaturi-despre-spovedanie-sfantul-teofan-zavoratul-69825.html
5. http://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/convorbiri5.htm
6. http://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/3spovedania.htm
7. http://www.razbointrucuvant.ro/2009/04/05/spovedania-legarea-ranilor-cum-sa-o-facem-corect/